Un offfff depsre scoala

 Cind am mers in clasa I am fost cuprinsa de stari diferite de sentimente - groaza, frica, stres, mirare.

 Perceptia mea ce este scoala si ce trebuie sa ne invete a fost cu totul diferita de ceea ce am descoperit noi. Nici pe departenu avem un sistem care sa ne invete cum sa colaboram, cum sa prietenim, cum sa invatam, cum sa cautam si unde sa cautam, cum sa stabilim ce ne este interesant si ce hobby sa avem si mai ales cum sa fim responsabili si independenti.

 Dupa o lupta de 7 luni eu am cedat. Cit de mult mi-am dorit copilul meu sa devina independent dar din pacate sistemul nostru de invatamint ne-a impus sa mergem pe acelasi scenariu. Nu e voie sa iesi din limitele impuse de societate.

 Motoul de baza in educatia copilului meu este sa-l invat pe copil sa pescuiasca, dar nu sa-i dau pestele in miina gata prins.

 Copilul, fiind destul de bine pregatit de scoala face fata cerintelor programului. Insa fara ajutorul parintilor se descurca foarte greu. Dupa ce am incercat sa nu ma implic, doar sa ghidez copilul, sa monitorizez ca sa-si faca temele, totusi am cedat. Am cedat mai mult din cauza ca copilul nu era competitiv cu ceilalti care erau ajutati de parinti non-stop. Singur un elev nu putea concura cu desene pictate de parinti si lucrari facute iarasi de parinti. Dupa un sir de lacrimi de ce iar nu a luat nici un loc dupa ce a muncit mult la lucrarea lui (cum puteam sa lupt cu parintii care fac lucrari in locul copiilor lor) am inceput sa ma implic ca sa fim si noi la nivel cu toti, doar asa suntem invatati de mici, sa nu iesim din tipar. 

 Iar cind nimerim intr-un sistem normal si sanatos - unde trebuie sa lucram in echipa si sa coexistam cu cca 20 de pesoane, avem depresii, soc, ne complexam si ne inchidem in noi. 

 Oare de ce este programul facut in asa fel incit unul dintre parinti trebuie sa stea impreuna cu copilul ca sa-si faca temele? 

Oare de ce este absolut necesar sa se implice parintii in activitatea copilului?

Este zona lui si numai a lui unde trebuie singur sa se afirme!

Oare nu scoala trebuie sa-l invete, sa-l ghideze pe copil? 

Care este sensul ca copilul petrece o zi intrega la scoala, ca ulterior sa mai stea acasa citeva ore impreuna cu parintii ca sa-si faca temele??

Aceasta situatie am observat-o si in familiile copii carora merg la scoli private sau de stat. 

Oare de ce societatea noastra si sistemul nostru incarca asa de mult parintii. Parintii sa dea bani pentru a crea conditii pentru studii, parintii sa dispuna de timp liber pentru a fi la dispozitia profesorilor la necesitate si iarasi parintii sa faca temele cu copiii seara de seara. 

Deseori intilnesc mamici care se dedica cu totul cresterii copiilor, pina fac si temele in locul lor. 

La expozitiile de desene in cadrul liceului, ai zice ca lucrarile sunt facute de niste pictori nu de elevi de clasa I. Copilul singur, doar cu fortele sale (cum eu consider ca ar fi normal pentru a razbate in viata) nu are nici o sansa sa concureze cu o gramada de mamici. Nu este cazul ca vreau neaparat ca copilul meu sa fie primul in toate, dar el se complexeaza si se inhiba, si astfel sunt impusa sa intru in joc sa fac si eu ce fac celelalte mamici. Si ce copii independenti vom avea noi atunci????

Deja avem o generatie de tineret care considera ca cineva este obligat sa faca pentru ei.....putini sunt cei educati care vor sa se dezvolte si sa schimbe lumea spre bine....

P.S. oare nu imbatrinesc deja ca incep sa critic generatia de tineret :))