In apropierea unor sarbatori pentru care s-a luptat, si care divizeaza lumea in care tine sarbatoarea data si lumea care nu tine sarbatoarea asta, copilul meu m-a anuntat ca va avea o prezentare la gradinita la tema "Limba ce-o vorbim" - parca m-a lovit cu ceva in cap.....
initial m-am bucurat, inseamna ca educatoarea are studii respective si avem norocul sa avem copii invatati sa stie ca ei vorbesc limba romana, si nu moldoveneasca...
nu am fost niciodata nationalista, si nu m-am batut cu pumnul in piept sa stie toti ca limba mea e romana, dar de cind am inceput sa simt tot mai intens ca mi se calca cultura, natiunea si dreptatea in picioare, ma revolt tot mai des. Da eu traiesc in Moldova, sunt moldoveanca si mindra tare, dar vorbesc romana. Asa a fost sa fie din istorie si adus de stramosii nostri. De ce oare nu am auzit nici un american sa spuna ca vorbeste americana? oare moldoveneasca nu este un fel de dialect al limbii literare romane? o versiune regionala? si daca se indoieste cineva de lucrul acesta oare nu arata nivelul lui de cultura,sau sa fie oare al meu nivel de cultura insuficient?
nu cred....
imi taie peste ureche cind aud "limba moldoveneasca" si imi vine sa scuip cind aud "этот царанский молдавский язык" - rupe din mine si ma face sa ma lupt si mai aprig pentru ce apartine neamului nostru, pentru dreptate.
Ma bucur ca copilul meu invata care este limba "ce-o vorbim" si invata cum sa o sarbatoreasca.
Deaceea si avem asa sarbatoare...sarbatorim ceea ce ne temem sa nu pierdem- si cine nu are astfel de sarbatoare sa puna miina pe carte si sa se mai documenteze un pic, daca are de facut declaratii!
Task-ul meu de azi - Invatm "Limba noastra" - la 5 ani demult e timpul :) 9 days left till 31 August
În adâncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Într-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul pâinii,
Când de vânt se misca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plânge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate, -
Te-nfiori adânc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cânta
Pe la vatra lor taranii.
Înviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
În adâncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
initial m-am bucurat, inseamna ca educatoarea are studii respective si avem norocul sa avem copii invatati sa stie ca ei vorbesc limba romana, si nu moldoveneasca...
nu am fost niciodata nationalista, si nu m-am batut cu pumnul in piept sa stie toti ca limba mea e romana, dar de cind am inceput sa simt tot mai intens ca mi se calca cultura, natiunea si dreptatea in picioare, ma revolt tot mai des. Da eu traiesc in Moldova, sunt moldoveanca si mindra tare, dar vorbesc romana. Asa a fost sa fie din istorie si adus de stramosii nostri. De ce oare nu am auzit nici un american sa spuna ca vorbeste americana? oare moldoveneasca nu este un fel de dialect al limbii literare romane? o versiune regionala? si daca se indoieste cineva de lucrul acesta oare nu arata nivelul lui de cultura,sau sa fie oare al meu nivel de cultura insuficient?
nu cred....
imi taie peste ureche cind aud "limba moldoveneasca" si imi vine sa scuip cind aud "этот царанский молдавский язык" - rupe din mine si ma face sa ma lupt si mai aprig pentru ce apartine neamului nostru, pentru dreptate.
Ma bucur ca copilul meu invata care este limba "ce-o vorbim" si invata cum sa o sarbatoreasca.
Deaceea si avem asa sarbatoare...sarbatorim ceea ce ne temem sa nu pierdem- si cine nu are astfel de sarbatoare sa puna miina pe carte si sa se mai documenteze un pic, daca are de facut declaratii!
Alexei Mateevici - Limba Noastra
Limba noastra-i o comoaraÎn adâncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Într-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul pâinii,
Când de vânt se misca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plânge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate, -
Te-nfiori adânc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cânta
Pe la vatra lor taranii.
Înviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
În adâncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Комментариев нет:
Отправить комментарий